Eugen Matzota

Maidanul lui Banciu (partea a doua)

Gânduri de Eugen Matzota “De mult timp, de când ne-am vândut votul nimănui, Poporul a abdicat de la datorie; pentru Poporul care, odată a predat comanda militară, înaltele funcții civile, legiuni – totul, acum se restrânge și așteaptă cu nerăbdare doar două lucruri: pâinea și circurile “
 – Satira X, Juvenal (circa 100 d.Hr.).

E clar că romanii, pe lângă alte calități, au înțeles foarte bine cum se poate supune un popor. Nu neapărat fizic, ci mai ales psihologic.
Dacă-i oferi ceva de mâncare și ceva de distrat, totul e rezolvat! Desigur că distracția trebuie să fie ușoară, că nu se poate digera nimic mai greu după atâtea ore de muncă.
E mult mai ușor să te uiți la un meci decât la o piesă de teatru. La fel, mai bine vezi filmul decât să citești cine știe ce carte.
Desigur, dacă-și dedici tot timpul divertismentului, celebrul ”entertainment”, nu mai ai timp să-nveți nimic. Dac-ai câștiga mai bine, ai putea munci mai puțin și gândi mai mult. Ei, asta nu e bine…
Ajungem acum la maidanul lui Banciu…
Aici, preocupările sunt restrânse, importante fiind datele legate de meciuri, echipe, număr de goluri, cultură fotbalistică, la fel ca la americani, cu știința numită baseball.
Asta n-ar fi mare lucru, doar sunt atâția oameni care iubesc fotbalul. Problema e să nu faci din asta scopul vieții tale, și, mai mult, să nu vorbești cu dispreț de cei care nu știu importantele date când Juve sau Barca au făcut vreo minune.
Și așa, iată că ajungem la dispreț, unde Radu Banciu e la el acasă. Pericolul cel mare, pentru că este un pericol, este acela că oamenii pot învăța că disprețul e de bon ton, că e foarte absolut normal să vorbești cu scuipatul între dinți despre orice și oricine.
Așa vei putea fi, de exemplu, pe deplin îndreptățit să zgârii mașina frumoasă a vecinului, că atât poți face. Așa poți să-ți bați joc de performanțele altora, la care tu nu poți ajunge poate niciodată.
Romanii aveau parte de bucuria oribilă de a decide viața cuiva doar cu degetul, sus dau jos. Acolo, pe maidanul numit Coliseum, de exemplu, vreo 65.000 de oameni își deturnau ura hotărând moartea celui care luptase pentru ei în arenă.
Să nu uităm că ”distracție” duce imediat cu gândul la ”distragerea” atenției.
Astfel, ca un intelectual rafinat ce se află și care știe bine ce face, probabil,  Radu Banciu ne distrage atenția de la probleme importante, scoțând, prin abordarea sa, disprețul și ura din noi față de cei care sunt mai buni ca noi. 
De aceea, poate fără a-și da seama, poate, ne face mai răi, nu mai buni.
De aceea, Radu Banciu poate fi, la o anumită scară, un pericol social.
E foarte posibil ca nu tot ce e bun pe maidan să fie bun și pe sticlă. Și cum oricine e mereu prezent pe sticlă poate deveni un model pentru cei ce pot fi modelați, nu mi-aș dori o țară plină de oameni care gândesc disprețuitor despre semenii lor…
Poate că acesta ar fi un motiv pentru ca influența maidanului lui Banciu să fie restrânsă, cât mai e timp…

Categories: Eugen Matzota, Scrieri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s