ALTculture

ALTculture 1/2017: Exibito-biografia ¼ – Capitolul 2

Petru Ilieșu

Petru Ilieșu

De Petru Ilieșu

Se spune că era un tip firav și avea părul lung și scria poeme stranii

și fuma țigări fără filtru și avea blugii mâzgăliți cu Hendrix, Pink Floyd și

The Doors și că apoi și-a lăsat barbă

și că era o pacoste pentru părinții care primeau mesaje

de la trecătorii prin fața ferestrei camerei sale

unde mesajele scrise cu lumânări pe tavan – citate din Oscar Wilde

și pereți

tapetați cu postere și

inscripții care se puteau citi din stradă

„Moartea și vulgaritatea sunt singurele realități”

– și graurul negru în fața ferestrei

sau blues-urile – Janis Joplin și niște sculpturi cu monștri modelați din foi de plumb

prin gura și ochii cărora plutea fum de interminabile țigări și

litri de ceai de mentă și Kafka și Proust și Cesare Pavese și

mai târziu poeme de Allen Ginsberg la sfârșitul liceului,

și-apoi o primă mare iubire – miniona superbă „curvă de italieni” care l-a iubit în felul ei

într-un fel de hipnotiză – capul pe umăr, gesturi calde și moi și o dedicație pe cartea „Viața și

Opiniile lui Zacharias Lichter”

– o dramă cu întâlniri pe malul Begăi

banca de lemn verde și scorojit cu alibiul unui top de cărți ce trebuiau să pregătească

examenul de bacalaureat

– dramă cu toate privirile umede și toate bătăile de inimă din lume și (pacoste pentru părinți)

și

prefigurarea unei despărțiri fără urmă

 

– se spune – era un paria și despre o plimbare prin parcul Pionierilor – Willi Totok în ziua

ieșirii din pușcărie – priviri ferite în jur (element dușmănos al regimului),

– priviri ferite in jur

– vocile în șoaptă și imaginea securistului pedant și parfumat

care încercase să-l racoleze prin anii ´78 dând târcoale hanoracului său militar izraelit cumpărat

de la un student curd în Complexul Studențesc

– un NO mare și galben cusut stângaci pe mâneca stângă (o pacoste pentru părinți)

– locuind apoi într-o garsonieră la etajul 4

unde s-a petrecut o seară cu poeți bucureșteni de la Cenaclul de Luni și alți scrântiți din generația post-beat cu ochii lor plini de fluturi și de lumea eroică a celor buni

– și o țigară cu marijuana poștită peste fardul cu bronz de vopsit sobe pe fața poetului Augustin

nu departe de fereastra cu graurul negru

nu departe căminele studențești unde – se spune – lăsase o dâră de diplome la medicină compilate și bătute la o mașină de scris Olivetti,

– bani de țigări Carpați fără filtru și uneori răsfăț cu Rothmans International – pachete

albastre și plate

și casete audio de la magazinul pe valută și muzică până peste

acoperișul de beton al blocului

– un casetofon de mașină adaptat și atârnat printre cărțile din bibliotecă

– studenți greci și arabi pe filierele socialiste – plătitori în dolari – diplome la medicină

scrise și dactilografiate într-o singură noapte

– profesori corupți – viitorii milionari ai perioadei postrevoluționare

– 45 de pagini pe hârtie velină lângă mașina albastră Olivetti care bătea al naibii de repede

și care aducea fum albastru de la pachetele albastre de țigări

și care proiecta în aerul translucid hologramele Epocii de Aur peste tot în încăpere și în sticla ferestrelor care se înroșeau la apusul soarelui în acel sfârșit de solstițiu cosmic

– crâmpeie de conștiință

și litri de cafea și o mulțime de licențe luate pe numele studenților greci și arabi și apoi cele două negrese

una grasă și alta slabă

clămpănind cu pantofii lor butucănoși pe treptele etajelor inferioare

– se spune – le auzea din vreme și deschidea ușa apartamentului

– se spune – o oarecare anemică febrilitate – gândul că ar fi putut să adauge la biografia sa

„sex cu o negresă”

rarisime pe vremea aia în urbe,

cele două urâțele și sfioase așezându-se pe canapeaua din

singura cameră-bibliotecă și căni de ceai dintr-un ceainic mare de aluminiu și mult fum și

ele nu fumau și priveau sfios împrejur

căutând din priviri foxterierul pe care tocmai el îl pierduse

și de fapt nu așteptau nimic fiindcă era un fel de vizită de recunoaștere

într-o lume albă și socialistă unde 90% dintre bărbați ar fi vrut să le aibă în apartamentul lor

la o cană cu ceai

– cel puțin pentru a se putea lăuda că le-au auzit tropăind încet pe treptele etajelor inferioare

urcând și instalându-se sfioase pe canapea

cu genunchii strânși

privirile curioase dar stăpânite vorbind pocit românește și ceva franceză și ceva engleză mai bine evident decât se spunea

– și o vizită de pomină pentru vecinii din bloc

– o adevărată aniversare a curiozității – priviri prin vizorul  rotund care comprimă imaginea celor două negrese pe palierele dintre scări și bocănitul pantofilor butucănoși

și una grasă și una slabă,

urâtele în vizită la etajul 4 unde se auzea zilnic muzică și cam tare

și cam nepotrivită pentru timpurile când la etajul 4 se auzea și

țăcănitul mașinii de scris noaptea

și de unde mirosul pregnant al țigărilor și aer albastru și valuri distorsionate ale postului de radio Europa Liberă

și unde graurul negru în fața ferestrei

– voci care cresc brusc și apoi dispar în zumzăială și țiuit reverberat

și cele două negrese așezate pe canapea fără pic de frison erotic

– pentru el doar o curiozitate care făcea să-i tremure mâinile în timp ce le turna ceai în cești și se gândea la sexul lor umed și roșu,

– cea slabă și parcă mai urâtă cu ghetele ei masive și tropăitoare care încheiau perspectiva unor picioare osoase ieșite dintr-o rochie uni

– nimic erotic și doar o curiozitate care făcea să-i tremure mâinile

– cea grasă (își amintea)  Odette

dar fără sâni mari – cum or fi arătând înghesuiți în partea de sus a burții

– discul rotund care înconjoară sfârcul mare sau cum

și probabil părul pubian scurt și sârmos ca un fel de spuzeală în jurul unui sex

sigur umed negru și roșu ca o

insignă anarhistă

– oare coapsele și consistența bombată a feselor la pipăit și curiozitatea

care făcea să-i tremure mâinile în timp ce le turna ceai în cești,

– ele mereu împreună

de nedezlipit și nici o strategie de a le vedea singure

tropăind pe treptele etajelor inferioare căutând ceva și probabil necăutând nimic

fiindcă   mereu împreună

iar el străduindu-se să se convingă că nu le va turna ceai în cești

doar pentru a-i înnebuni pe vecinii

care priveau prin vizorul rotund cele două negrese trecând prin fața apartamentelor

de la etajele inferioare

inaugurând prezența unui alt întreg continent

 

– uite!

o întreagă lume din afara Cortinei de Fier

– o informație intensă  pe care și-o puteau permite doar din spatele vizorului

rotund care focaliza ieșirea din cunoscut

– două negrese urcând treptele spre ultimul etaj unde cunoașterea se termină

și începe imaginația

– cum o fi arătând sexul lor umed și roșu înconjurat de părul pubian, inelat, sârmos strivit de lenjeria intimă

– un eveniment cu totul singular în cartier

și strania lui satisfacție – se spune – era prilejul unui eveniment singular care lăsa libertate infinită imaginației vecinilor și la asta – se spune –

se gândea uneori în timp ce turna ceaiul în cești

și vorbea despre noile schimbări din Europa de Est despre care cu siguranță ele nu știau încă nimic

și părea că nici nu erau interesate să știe

– se spune – se gândea la materia fragilă și efemeră a trupului lor

străbătând labirintul doctrinelor politice și experimentele sociale care au distrus generații

– și porții mari de timp compromis

– un timp rebut aruncat în haznaua istoriei,

despre care ele nu știau nimic și părea că nici nu doreau să știe

și nici despre crâmpeiele din viața sa anterioară

prin anii ’60 ai tinerilor fasciști italieni din Trieste în răpitoarele lor mașini cinquecento în Timișoara

dând iama prin fetele din schimbul de dimineața al fabricilor de textile

– pe vremea când mecanicii de întreținere de la depoul de tramvaie

scoteau cărți din buzunarul salopetei

Ezra Pound și T.S. Eliot în pauza de masă filme poloneze după cină

– îi priveau pe workerii nemți legănându-se în romburile chihlimbarii ale halbelor de bere

(halele proletariatului și fiecare nouă piesă

finită care însemna o halbă de bere și 5 țigări)

– pe vremea când travaieurii francezi mărșăluiau prin Paris Match

iar cei englezi se întorceau spășiți la casele lor celulare – 2 nivele în cartiere tip domino

– cenușiul unor orășele cu o puzderie de pub-uri care drenează

vlaga săptămânală

– când suedezii descoperiseră noua prohibiție și înfierile din lumea a treia și pușcăriile

cu un singur pacient și libera circulație a pieței de muncă pentru iugoslavii antemergători

iar danezii fondaseră Utopia

și libertatea magică a Christianiei

– și era vremea Marilor Revelații  postbelice

când România descoperise remediul

contra  anacronismului rural

și copiii țăranilor s-au mutat la oraș unde aveau apă caldă sâmbăta

iar duminica se plimbau pe Centru

mâncând semințe și privindu-se unii pe alții

stropiți din belșug cu parfum ieftin în cămășile lor albe de nailon

 

și când era vremea mirajului Mării Negre cu mingile sale mari de gumă vopsite în culori optimiste și costumele de baie curajoase

și zâmbete largi în remorca tractoarelor roșii – elevi la campaniile de cules porumb, castraveți și lanurile de floarea soarelui în prim plan

– și apoi entuziasmul cu care politicienii Stângii românești îndesau în pușcării

dușmanii de dreapta ai poporului

la distanță de mii de km unde politicienii Dreptei americane îndesau în pușcării dușmanii de stânga ai poporului

– nimic în comparație cu pufoaica și cizmele muncitorului sovietic gata să reconstruiască temelia lumii pentru lebedele de la Balșoi Teatr

mărșăluind sub steagurile roșii spre șantierul Omului Nou

– un alt OM NOU decât cel planificat de Revoluția Culturală Chineză

– un alt OM  NOU

decât cel care a inventat Pop Cornul și stă cățărat pe schele în fabricile de armament

– un alt OM NOU decât cel ieșit la lumină din pădurile de la Sierra Maestra propovăduind la microfon Victoria proletariatului

– care a plătit toate oalele sparte ale istoriei

în hainele sale de Om NOU din Furnicarul orelor de vârf

Liber să viețuiască chiar și prin

cartierele părăsite din marile orașe

prin arhipelagurile de human waste și copii modificați genetic

 

Liber să vadă în arhitecturi de monitoare stratificate cum viețuiesc

cele 2,5 de milioane de pușcăriași din States care trăiesc pe cheltuiala statului

Liber să cunoască posterele marilor corporații

imprimeurile cu zgârie norii credinței absolute

oficianții în costume negre

automatele de pâine și vin

și câmpiile de beton și ruinele monumentale închinate legii falimentului

– și apoi firmele căpușă ale protipendadei politice

Liber să cultive reclamele pentru țigări care încurajează feminismul

și hărnicia femeilor din schimbul de noapte

Liber să șoptească: Ar fi trebuit să vezi lanurile de floarea soarelui la începutul verii

când totul este de un verde intens

și exploziile sporadice de galben portocaliu

pulbere de aur

ningând lent peste șiruri de blugi și animalele feroce din jungla urbană,

peste cele 20 de milioane de sfinți care au murit pentru Mao

și peste sfertul din Cambogia care s-a trezit mort din visul lui Pol Pot

– nimic altceva decât (și el) o nouă „biată victimă a istoriei” chinuită de vocile din mintea sa

Liber să își aplece capul în stânga sau dreapta pentru a vedea mai bine expresia foștilor înalți demnitari

uscați de sute de ani în catacombele din Palermo

– Urletul lor fără sunet spre eternitate gurile și ochii lor

în care stă ascunsă calea noastră spre mântuire

și desăvârșirea eternă a miliardarilor din Who is Who

Liber să își imagineze amintirile din viitor despre care cu siguranță ele nu știau încă nimic

și păreau ca nici nu erau interesate să știe

-despre epoca postrevoluționară

cu foștii ofițeri de securitate împânzind parlamentul

– se spune – cot la cot cu bătrânii virtuoși acrobați

ai lecțiilor de sărit șotronul domeniilor statului

de împărtășit viitorul unei fericiri colective

unde omul va fi partea solidă a unui

Yo-Yo

țopăind în sus și-n jos prin aer,

bătând din mâini și din picioare

cu gura trasă până la urechi

rumen de bucurie

– pete roșii în obrazul său plutind în sus și-n jos prin aer

deasupra imenselor succese ale unei economii de piață ori planificate deasupra

vastelor laboratoare care clonează imagini cu vite la banda de muls și

botul lor umed negru și roșu

și numărul de ordine pe centralizatoarele EXCEL

și găinile de pe autostrăzile sedentare care dirijează ouăle

spre angrenajele BIO de împachetat

și porcii între barele BIO de fier sfâșiindu-și coada în semn inițiatic

și oameni harnici înșurubând piesele minuscule ale mașinăriei timpului

– Km de hale laminate feeric și suprafețe rulante care curg

într-o stratificare labirintică

– zgomotul uniform și hipnotic al PROGRESULUI

și Km urbani de silent people murind singuri în apartamentele lor aseptice

– vecinii fantomatici despre care nimeni nu știe nimic

în afară de câinii lor castrați târându-și burțile pline și triste reflectate în sticla televizoarelor

unde trăiesc generații de octogenari Liberi să voteze siluetele alterate ale unor lideri

care pășesc grăbiți pe linia orizontului

înconjurându-se cu o țesătură de

țipete acide

 

Liberi să privească pupitrele camerei parlamentului unde se lichefiază și se rafinează voturile lor în semnul solidarității cu

poporul

– cea mai genială afacere cu Poporul care e un simplu cuvânt

pe care poți apăsa pentru a goli automatul de monede

– oh zornăiala lor pe care foștii șmecheri de mahala o adulmecă cotrobăind relații prin

rețelele de socializare

– holbați la cucoanele gureșe din noile oferte ale companiilor de telefonie mobilă

unde TOTUL e  întotdeauna NOU și costă NUMAI –

– și capetele lor aplecate peste ecrane de unde adie

o  nouă  perspectivă  ideologică  salvatoare despre care cele două negrese din anii ’80

cu siguranță că nu știau încă nimic

și nici nu păreau interesate să știe

nici despre bârfa cu Herta în fața intrării de la grădina de vară a cinematografului Capitol

în așteptarea filmului Nobel

– (o nouă sminteală a memoriei) – se spune – rula un film rusesc

unde priveai prin niște ochelari rotunzi și negri un film rusesc

– în fața intrării cinematografului Capitol (un episod de referință) cu

Willi, Wagner și Freundorfer, Herta și

toată gașca care mai apoi s-a pus pe murit

în afară de el și de cele care au urmat când

(sminteală în ordinea memoriei)

o mașină Dacia 1300 cu trei ofițeri

l-a luat din zbor de pe stradă

și au planat împreună abrupt în apartamentul de la etajul 4

– deasupra acvariului cu stoluri de poeme aurii plutind printre foile unor romane agitate

– cu burta mare și neagră

răsucită în sus

valsând printre scrisorile de familie

 

– fotografii colorate palid

-și decupaje de ziar în trombă printre degetele ofițerilor în civil

răscolind acvariul apartamentului și depunerile de  minuscule excremente ale problemei de identitate din Epoca Noului Om

întreținută cu viermișori roșii, pureci uscați de baltă și vitamine de import

– zvâcniri de copertă Soljenițîn

scăpate ascuns după lumina pâcloasă a neonului

și maldărele de fițuici răspândite fulgerător prin toate cotloanele

în lumina pâcloasă

mirosind a mucegai și igrasie

a ceai și țigări fără filtru

a hrana uscată din bibliotecă

și a contorsionărilor perverse de rafturi agitate

– mâinile plăpânde și albe și zburătoare ale ofițerilor în civil străbătând unduit ochii rotunzi ai mobilierului

și sonorul surd și constant prelins din colecția de viniluri

și sonorul surd și constant din bluesul efemer al casetelor audio

prin anii ’80

– și distorsiuni ale fețelor în aerul rarefiat de la etajul 4

și salturile costumelor civile în încăpere

după foi rebele plutind cu lentoare

și dansul mișcărilor și-al vocilor care pluteau cu lentoare în încăpere și fragmente de cuvinte învălmășite

și întrebări fără răspuns

 

 

– un deget imens ațintit spre el

și vapori vagi de manifeste neidentificate

– o bruscă schimbare de cadru în săli de anchetă și fragmente de cuvinte învălmășite

și întrebări fără răspuns

și ore în șir de fragmente de cuvinte învălmășite în sălile de anchetă

și pasul delicat de pantofi delicați ai celor două superbe negrese pe treptele etajelor inferioare

urcând

iar el – se spune – năpădit de o teribilă curiozitate

– cum o fi arătând sexul lor umed și roșu înconjurat de părul pubian

inelat sârmos strivit de o parfumată lenjerie intimă

iar el – se spune – cufundat în materia fragilă și efemeră a trupului lor

apăsat ca o lentilă peste sălile de  anchetă

năpădit de umezeala roșie și neagră de mai târziu

și de fragmente de cuvinte care se schimbă mereu

 

– și multă muzică în urechi

odată cu orele ofițerilor în civil

repeziți să șteargă urmele timpului

care curgea în șuvițe subțiri și roșii prin fisura acvariului său

inundând sălile de anchetă

și apoi presimțirea inexplicabilă a unei mereu reîntoarceri

spre vizitele aproape erotice din anii ’80

– negrese superbe urcând scările

– ofițeri în civil și săli de anchetă imense

albe

pe tavanul cărora pluteau cu burta în sus

colecțiile sale de fluturi și pești exotici și chiar o fotografie

– se spune

-din acea tinerețe captivă unei inexplicabile mereu reîntoarceri

în clipa

când o mulțime din toate cele petrecute

s-au petrecut

și poate când nimic altceva decât

un graur mare și negru care se apropie curios de fereastră

până ce acoperă întreaga perspectivă

și țiuie din miezul său roșu

o lumină rotundă și roșie

care se tot apropie și acoperă întreaga perspectivă

care și ea se apropie

și – se spune – îi țiuie în ochi până la senzația de

țipăt

 

Și țipătul


Cărţi publicate:

Pastel H. Ed. Litera,Bucureşti,1978;
Autoportret cu foxterrier , Ed. Litera, Bucureşti 1980;
Camera de mercur. Ed. Albatros, Bucureşti,1982
Întrebare despre întoarcerea acasă, Ed. Cartea Romanească, Bucureşti,1975
Confesiune asupra labirintului, Ed. Marineasa & Planetarium, Timişoara, 1995
Îndreptar pentru constituirea ( de ONG-uri…) -coautor- Ed. E.K.S. Timişoara,1991
România, Ed. Marineasa & Planetarium, Timişoara,1996
Petru, Ed. Planetarium, Timişoara,1997
România Post-Scriptum, Ed. Planetarium, Timişoara 1998
Revolutia, Ed. Planetarium Timişoara, 2000
Timisoara 1989 – No Comment ? , Ed. Planetarium, Timişoara, 2003
Timişoara – The History of a European City– l. engleză, Ed. Planetarium, 2004
Temeswar gechichte einer Europaische stadt – l. germană (revăzută şi adăugită), Ed. Planetarium, Timişoara, 2005
Turist în Timişoara – ediţie româno-engleză, Ed. Planetarium,Timişoara,2006
Performance în Timişoara – ediţie româno-engleză. Ed. Planetarium, Timişoara, 2007
Timisoara -Ghid turistic de buzunar – ed. română-engleză-germană, Ed. Planetarium, Timişoara, 2007-2008.
Tourist in Timşoara – album (ed engleză-germană), Ed. Planetarium, Timişoara 2008
Jazzul ca stare de spirit – carte-album, (ed. Română-engleză) Ed. Planetarium, Timişoara, 2009
Capitolul 2 – carte-obiect (Ed. Planetarium, Timişoara , 2014)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s