ALTculture

ALTculture 2/2019 – Călătoria și mitul inițiatic

ALTculture 2/2019 – Călătoria și mitul inițiatic

De Călin Muntean

Mitul călătoriei, al pelerinajului, al căutării este unul prezent în toate culturile lumii. Simbolismul călătoriei este unul al căutării adevărului, al inițierii, al căutării și descoperirii unui centru spiritual.
Este edificator să amintim călătorie lui Ulise, Enea, Dante sau Christian Rosenkreutz, călătoriile romanticilor sau cele atît de frumos povestite de François Rabelais, Jonathan Swift sau Jules Verne.

ALT.culture_02.2019 34-35.png
În toate aceste călătorii, și în multe altele neamintite aici, nu este vorba de divertisment, ci căutări de ordin spiritual, mistic și psihic.

„Călătoria exprimă o dorință profundă de schimbare interioară, o nevoie de noi experiențe, mai degrabă decît o deplasare locală. […] Singura călătorie adevărată este aceea pe care omul o face în interiorul lui însuși”, susțin autorii cunoscutului Dicționar de simboluri.

 

Profesor mult timp la Ecole pratique des hautes études, cercetător la CNRS, autor a mai multor cărți (Symbolisme et écriture; L’Esotérisme chrétien en France au XIXe siecle; L’Esotérisme) Jean-Pierre Laurant a scris și o lucrare despre călătorie, Le Voyage, Editions Oxus.
Jean-Pierre Laurant discută despre sentimentul exilului interior, despre căutarea drumului de întoarcere, iar aceasta nu se poate face în afara cadrului întâlnirii între Ulise și Calipso, întâlnire în care filosofii antici au deslușit mai mult decât întâlnirea între doi oameni.
Calipso, spunea Eustathius, întrupează știința, astronomia; dar Ulise plecase dintr-o patrie, plecase de la Penelopa și trebuia să revină la ea, același filosof grec amintit mai sus comparând țesutul pânzei cu înlănțuirea silogismelor.
Urmărind sensul înalt al călătoriilor lui Ulise, Félix Buffiere arăta că „lăsând pe Calipso pentru a reveni la Penelopa, Ulise a părăsit știința pentru filosofie, a renunțat la studiul lumii exterioare pentru a privi în sine însuși”.
Jean-Pierre Laurant propune cititorului mai multe subiecte de meditație asupra călătoriei, cu precădere din cele descrise de scriitori precum Jules Verne, Selma Lagerlof, Cervantes sau Gustave Flaubert, dar și asupra pelerinajelor sau asupra scrierilor biblice despre exod.
Dar călătoria nu este lipsită de obstacole, de trecerea unor probe, de trecerea unui prag, de întâlnirea cu cel care păzește o intrare sau un târâm:

Și-abia’ncepui să urc pe ea, și iată,
săltînd o sprintenă panteră’n drum
și-având o blană mîndru’mpestrițată

nu vrea să-mi lase cale nicidecum
și-astfel de mult mă’mpiedica’n suire,
că stetei să mă’ntorc acum-acum”,

scrie Dante în Prolog la Infernul.

ALT.culture_02.2019 36-37.png

Jean-Pierre Laurant amintește câteva episoade biblice în care sunt amintite animale sălbatice care se vor plimba pe ulițele orașelor căzute în robia desfrâului. Esoterologul francez face trimitere și la probele la care este supus candidatul la inițierea masonică.
O descriere prealabilă a drumului și a locurilor, evită pericolul unei rătăciri. Astfel, în ritualul masonic de inițiere, candidatul, având ochii acoperiți de un bandou este invitat să se lase îndrumat de maestrul expert. Jean-Pierre Laurant scrie despre animalele călăuze (amintește legenda lui Dragoș, redată de Mircea Eliade, animalele din textele biblice sau cele din basme), despre oamenii care au menirea de a fi ghizi, despre hărțile care oferă detalii în alegerea itinerariului, despre ghidul divin care se arată doar celui care a realizat transformarea sa interioară, recunoscută ca atare.
Astăzi locul călătoriei și al pelerinajului de altădată este luat de turismul exclusiv de plăcere, primordial în alegere fiind confortul clădirilor impersonale. Liniile de tren și autostrăzile de mare viteză ocolesc peisajele și construcțiile care făceau farmecul călătoriilor din alte vremuri. Înrobiți vitezei, cu o altă percepție asupra trecerii timpului, omul contemporan nu mai păstrează nimic din dorința călătorilor mereu nemulțumiți, care visau un necunoscut, cei despre care scria Baudelaire în Călătoria:

„Amară-nțelepciune scoți din călătorie,
Banală, monotonă și mică, lumea, ieri,
Azi, mâini, mereu ne-arată oglinda noastră vie:
O tristă oază într-un deșert de neplăceri.”

 

_________________________________

Jean-Pierre Laurant

Născut în 1935 la Paris, Laurant a studiat la Lycée Claude Bernard. Julien Gracq și Jean-René Huguenin au fost cele două influențe majore timpurii.
După studierea istoriei la Sorbona, în 1975, el a început să ofere cursuri de pionierat în esoterismul secolului al XIX-lea și al XX-lea la Ecole pratique des hautes études.
A fondat ”Politica hermetica”, o asociație influentă pentru studiul influenței sociale a gândirii esoterice care a publicat și un jurnal cu același nume.

Bibliografie selectivă

  • L’ésotérisme chrétien en France au XIXe siècle
  • Matgioi, un aventurier taoïste
  • René Guénon L’Ésotérisme
  • René Guénon: Les enjeux d’une lecture (2006)
  • L’Antimaçonnisme catholique, cu Émile Poulat, Paris, Berg international, 2006

wp-image-1540297791

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s