De Eugen Matzota
În decembrie 2019, a fost identificat în laboratoarele chineze un nou virus, extrem de infecțios. În același fel în care a mai procedat China și altă dată, s-a dat imediat ordin de oprire a cercetărilor, de distrugere a mostrelor, și, desigur, de interzicere a difuzării vreunei știri legate de acest caz.
Să nu uităm că, în 2003, China a ascuns luni de zile ceea ce acum știm că a fost SARS (Severe Acute Respiratory Syndrome).
”Caixin Global, o publicație respectată și independentă, oferă cele mai clare dovezi despre amploarea acoperirii în primele săptămâni primare, când s-a pierdut oportunitatea de a controla focarul. Cenzorii au șters rapid raportul de pe Internetul chinez”, scrie The Times.
În 13 mai 2017, New York Times publică un articol cu titlul ”Candidatul la conducerea W.H.O. acuzat că acoperă epidemii.” Cităm din acest articol: ”Un candidat principal la conducerea Organizației Mondiale a Sănătății a fost acuzat în această săptămână că a acoperit trei epidemii de holeră în țara sa natală, Etiopia, pe vremea când era ministru al sănătății”…
Referitor la mușamalizarea aceasta, The Guardian, de exemplu, a vorbit despre presiunile exercitate de oficialii etiopieni spre a se evita folosirea termenului de „holeră,” ascunzând datele referitoare la numărul de persoane afectate.
Ia să vedem… CINE este acest candidat?
Ei, nu e nimeni altul decât cel care se auto-intitulează ”Dr. Tedros,” Director General al OMS (Organizația Mondială a Sănătății), spre a ascunde faptul că este primul care nu e medic în întreaga istorie a acestei organizații de până acum. Numele său real este rar pomenit: Tedros Adhanom Ghebreyesus.
A lucrat la Ministerul Sănătății, sub dictatura marxistă a lui Mengistu, ceea ce poate spune multe în ceea ce privește declarațiile sale mult prea favorabile Chinei, care este, totuși, o țară comunistă. Vom reveni la aceasta.
Să notăm acum doar că Tedros Adhanom Ghebreyesus a plecat în Marea Britanie și a luat un doctorat de filosofia sănătății comunitare la Universitatea din Nottingham în 2000, ceea ce nu-l face în niciun caz medic.
Aplecarea sa către China se vede imediat dintr-una dintre măsurile scandaloase pe care le-a luat după ce a pus mâna pe funcția de cap al OMS și anume numirea odiosului Mugabe în calitate de ambasador al bunăvoinței ONU în 2017. ”Diplomații au declarat că numirea sa a fost o remunerare politică de la Tedros Adhanom Ghebreyesus – primul director general african al OMS – dată Chinei, un aliat de mult timp al Mugabe,” se spune în The Sunday Times.
Ei, ia să vedem ce face acest ”filosof al sănătății” când dă fuga la Beijing să vadă care este situația la fața locului. Cine a urmărit, ca mine, conferințele de presă ale OMS, a remarcat că sunt, de fapt, niște încercări de mușamalizare a situației, de întârziere a luării unei decizii ferme. Cele trei figuri care apăreau acolo nu făceau decât să explice de ce nu se iau măsuri imediate.
La un moment dat, a scăpat chiar formularea relativ clară a fricii de a ”închide lumea.” O fi iresponsabilitate, inconștiență sau impotență?
Oricum, ocolirea luării unei decizii de declarare a pandemiei de coronavirus a dus la moartea celor care au avut ghinionul de a se întâlni cu inconștienții care vizitau în continuare zone risc maxim, cum ar fi Italia sau Ischgl, o localitate frecventată de schiori, unde autoritățile au ignorat din lăcomie, probabil, avertismentele internaționale.
Să revenim la vizita la prietenii de la Beijing ai filosofului doctor…
Presupunem că Tedros Adhanom Ghebreyesus s-a simțit bine acolo, căci i-a lăudat pe chinezi pentru măsurile dure luate, de carantină totală a unei zone cât o țară europeană, de exemplu. Ba chiar a criticat țările care, culmea!, blochează zborurile dinspre China!
Altfel spus, într-un mod ciudat, dar de înțeles în contextului acțiunilor sale din trecut, apăra China, care n-ar avea nicio vină: „Nu este un moment pentru judecată… Este un timp pentru solidaritate, nu pentru stigmat”. Oare nici măcar morții de coronavirus n-au dreptul să stigmatizeze dacă nu China, măcar pe cel care a contribuit la soarta lor tristă?
De altfel, pe 23 ianuarie 2020, reprezentatul OMS în China declara pentru Reuters: “Blocarea a 11 milioane de oameni este fără precedent în istoria sănătății publice, deci nu este cu siguranță o recomandare pe care a făcut-o OMS“. Și așa este, OMS nu face mai nimic.
Totuși, așa, de gura lumii, am spune, la două zile după ce s-a întâlnit cu președintele Chinei, Xi Jinping, la Beijing, pe 30 ianuarie 2020, șeful OMS declară o urgență de sănătate publică de îngrijorare internațională. Nu pandemie, ferească Dumnezeu!
Chiar de la începutul anului 2020, OMS n-a făcut decât să repete minciunile propagandistice ale Chinei despre potențialul infecției de la om la om: „Investigațiile preliminare efectuate de autoritățile chineze nu au găsit dovezi clare despre transmiterea de la om la om a romanului #coronavirus (2019-nCoV) identificat în #Wuhan, #China”.
Și, pentru că există Dumnezeu, chiar a doua zi minciuna a ieșit la iveală! Pe 15 ianuarie 2020, primul pacient documentat cu coronavirus a ajuns în Statele Unite, așa cum spune chiar Centers for Disease Control and Prevention, autoritatea supremă în domeniu din SUA.
La 11 martie 2020, când Dumnezeul OMS a declarat, în fine, pandemie, era prea târziu pentru mulți oameni nevinovați.
Eugene Matzota 
SUPER , punct ochit punct lovit !!!
LikeLike