Mihail Sadoveanu – Omul și trădătorul (I)

De Eugen Matzota

De ce apare în titlu cuvântul ”trădătorul”?
Simplu, pentru că, prin acțiunile sale, în colaborare cu Mihail Ralea, agent sovietic, a trădat România în favoarea unei Puteri străine: Uniunea Sovietică.
Dacă acest lucru putea fi chiar ceva de laudă în vremurile întunecate ale Comunismului, după 1989 nu mai este…
Desigur, nu este singurul intelectual pătat, dar aici vorbim de Marele Maestru Mihail Sadoveanu.

Nu ne vom avânta să comentăm aici opera literară a lui Mihail Sadoveanu.
Vrem doar să-l umanizăm cumva, să-l coborâm printre oamenii de rând.
Hai să vorbim aici doar despre Sadoveanu-omul, despre faptele sale și, eventual, despre caracterul său, lucruri care rămân mereu în umbra operei.

Poate că ar părea de dorit și, într-adevăr, pare să fie obligatoriu, […] să sacrificăm chiar și cele mai apropiate legături personale ale fiecăruia în apărarea adevărului. Amândoi ne sunt dragi, totuși suntem datori să preferăm adevărul.

Aristotel (https://en.wikipedia.org/wiki/Nicomachean_Ethics)

---

Mult timp, marele și inegalabilul Mihail Sadoveanu, semi-zeu pogorât printre oameni, părea a fi cel mai iubit dintre pământeni.

---

Pentru cei care au fost contemporani cu Mihail Sadoveanu lucrurile sunt relativ clare acum, mai puțin atunci, când probabil că păreau doar normale. Este vorba pur și simplu despre un mit al supra-omului Sadoveanu.

Cum ajungea el la 50 sau 60 de ani, se punea de o mare sărbătoare națională! Toată lumea trebuia să se bucure că e contemporană cu acest om care tot făcea atâta bine României.

Cel puțin așa se spunea…

Într-un context în care oricine nu găsește decât cuvinte de laudă pentru acest gigantic mit al lui Sadoveanu, care era, la urma urmei, tot un om, supus greșelilor ca orice om, este greu să găsești ceva care să explice fundamentalele sale greșeli.

Spun greșeli pentru a încerca și eu să scuz cumva caracterul său ca om, ca Mason și ca teosof, că pusese mâna și pe Societatea Teosofică. Hai să vedem doar manevrele mizerabile pe care le face Sadoveanu, ca să dau doar un exemplu, într-un adevărat război pe care-l poartă pentru a pune mâna pe putere în Masoneria românească a anilor 1930.

[…] gruparea lui Sadoveanu își întărește poziția la 3 decembrie 1932, când își votează o Constituție ce consfințea independența MLNR de Supremul Consiliu de gr. 33 al Iui Pangal. În conventul MLNR din 3-4 decembrie 1932, împotriva tuturor regulilor de ascultare masonică, căci prințul Bibescu nu demisionase încă, iar Pro Marele Maestru Ludwig Servatius, desemnat să conducă în absența sa, nu era prezent, este ales ca Mare Maestru al MLNR academicianul M. Sadoveanu, […]

Cernătescu, Radu, Sadoveanu şi Francmasoneria, revista Orizont, 2010, p. 16

Când Sadoveanu pierde în 1944 alegerile pentru funcția de Președinte a Societății Scriitorilor din România în fața lui Victor Eftimiu, ceva inadmisibil, apelează la dubiosul Mihai Ralea.

Rămas pe toate liniile fără “coledzi”, Sadoveanu apelează într-un moment când acest fapt nu avea încă nicio circumstanță, la agentul NKVD responsabil cu mediile intelectualității românești, Mihai Ralea[…]

IDEM, p. 17

În același timp, Tudor Vianu, prietenul lui Ralea, îl omagiază pe Sadoveanu în plină perioadă de arestări în rândul intelectualilor francofoni, în momentul în care ar fi fost nevoie de coeziune a intelectualității românești în fața asaltului Sovietelor.

Sadoveanu călătorește la Moscova în anul următor, iar numele său apare pe lista Blocului Partidelor Democrate, prosovietice, la alegerile din 1946. Rămânând în contextul anecdotic, să notăm că Demostene Botez, prieten cu Sadoveanu, va povesti ulterior cum Ralea dormea sub cap cu manualul de manipulare a intelectualilor, scris de Beria în 1932.

IDEM, p. 17

VA URMA…

---

Fragment din cartea MASONERIA, VIAȚA MEA DISCRETĂ

---

---