De Eugen Matzota

De când te trezești dimineața, în orice dispoziție ai fi, parcă ți se pare fiecare zi ca oricare alta din șirul lor monoton sau nu.

De la om la om, cam aceleași tabieturi, plecat la o slujbă unde te agiți aparent cu un scop vreo opt ore sau mai mult, drum dus și întors de o oră-două, apoi ce-a mai rămas până la culcare.

Doar seara mai ai și tu timp să te gândești la tine,
dacă n-ai fost deja spălat pe creier.

Unii reușesc să-și descopere eul, să-l asculte, dacă-l înțeleg, să nu mai stea cu ochii în mașina de tâmpit care este televizorul. Știa el Orwell ce știa de acum peste 70 de ani.

Chiar știa că televizorul va fi mare și va atârna de perete, devenind și mașina de spionat, cum sunt deja sistemele pe care comanzi cu vocea și tu crezi că nu te ascultă, între timp. Păi, cum te-ar auzi, dacă nu ar trage cu urechea?

Odată ce-ai scăpat de Sistem și-ai devenit puțin mai înțelept, pricepi că e mai bine să taci și să asculți, ca să înveți din greșelile altora, măcar atât. Ale tale pot fi fatale și, dacă mori e semn rău, vorba ceea.

Dacă mergi mai departe, poate că înțelegi că, dacă vrei mai mult, vrei o schimbare, începe cu tine! Pe ceilalți e greu, dacă nu imposibil, să-i schimbi!

A mai murit unul pe cruce, ai uitat?

Karma vine de la verbul a acționa*. Află că omul adevărat acționează, nu oscilează, nu așteaptă!

Nu mâine, ci azi!

N-o spun eu, e scris în Învățămintele cele Vechi (vezi, de exemplu, Bhagavad Gita).

Dacă înțelegi că nu ești tu centrul Universului, dacă ești smerit, poate că vei fi și umilit, dar de dușmanii tăi, deci vei ști de cine să te ferești. Tot răul e spre bine…

Ajunge, pentru azi…

Dar nu uita să trăiești fiecare nouă zi ca și cum ar putea fi ultima ta zi.

• Karma (sanskrită: कर्म), acțiune, muncă, datorie.