De Eugen Matzota

Trebuie să mărturisesc că, fiind om, m-am speriat de efectul celor câtorva gânduri așternute la picioarele Fraților, și nu numai…

Nu sunt un Sfânt, ca Sf. Augustin.
El fiind unul dintre Părinții Bisericii, aparent nu ne potrivim.

Pe de altă parte, la cât a tras el tot ce-a prins, pardon, la cât a făcut până să termine lista din zona sa de acțiune,
aș putea să mă calific.

Eu sunt teosof, dar nici aici nu mă pot compara cu Krishnamurti, care avea, zice-se, aplecări mult apreciate de Leadbeater de când l-a văzut prima oară pe o plajă din India.
Mă rog, se spune că așa se transmitea învățătura de pe vremea grecilor, de la învățător la copil, pupil, cum vreți, în mod direct carevasăzică (”din rect,” în termeni filosofici)…

Dar nu voiam să cad atât de mult în cele lumești. Am vrut să vă destind înainte de a spune ceea ce urmează.

Voiam să vă spun că sunt fericit că pot face mai mult. Unii au crezut că ”mai mult” se poate prescurta prin MM.

Eu nu cred. De aceea, am spus NU de fiecare dată când mi s-a propus acest lucru în contextul atât de familiar vouă:

– ”Nu se mai poate așa,
trebuie să facem noi altceva!”

Altceva înseamnă un număr care se apropie de Italia, vreo 70.
Am declinat de fiecare dată onoranta ofertă, așa cum poate că puțini ar rezista.
De ce spun asta?
Simplu, pentru că, în momentul în care am văzut statisticile rezultate în urma vizualizării articolelor mele dedicate Vraciului care face atât rău României și ideii în care cred mulți dintre noi, NU TOȚI, mi-am dat seama de un lucru.

În ultimele 30 de ore, pe la unu noaptea, erau peste 11.000.

Vizualizări, nu vizitatori, dar este mult.
Mulți oameni de bine, o parte de mai puțin bine și, de ce nu, și oameni răi.
Cum, peste toate, acest număr se apropie mult de altul, mult vehiculat în ultimul timp: 14.000, începi s-o iei razna, om fiind, nu Sfânt.
E clar că mai toți sunt din România, dar cum să nu te mire când vezi vizitatori din diverse insule?
Altfel spus, declar oficial că nu trebuie să credeți când auziți că:

1. Am spus DA!
2. Am căzut pradă vreunei boli, așa, deodată;
3. Stăteam așa, pe gânduri, și-a trecut tramvaiul prin living.

Sincer vorbind, cum spune oricine când minte, sau doar atunci când spune ceva ce trebuie să auzi, am glumit. Povestea asta nu e doar despre mine, ci și despre oameni care nu pricep că viața bate filmul!

Acesta nu este un exercițiu!
E una dintre realități.
Una cu mulți bani în joc.

Iar aici e și Diavolul
prin preajmă,
asta e sigur.

Dar, pentru a nu ieși din context,
acolo unde sunt multe oi,
acolo e și Lupul,
care asta face,
mănâncă oi,
indiferent de cât se cred ele c-ar conta cumva…

A bon entendeur, salut!

---