De Eugen Matzota
Există un semn de circulație care te atenționează că treci printr-un loc periculos, unul unde te poți trezi îngropat sub pietrele sau bolovanii ce cad peste tine.
Cam așa cum e Patria…
Și așa este, căci, de câte ori treci printre munții înalți de deasupra ta, acolo unde-n vale curge un râu din ce în ce mai mititel, numit România, poți deveni o victimă. Fără să ai vreo vină.
Ei, nici chiar așa, că ai și tu o vină. Ce cauți tocmai acolo, unde mai stau agățați încă niște bolovani? Ei sunt ascunși pe sus, prin ceața de deasupra furnicilor ca tine care mișună prin Văi.
N-ai cum să-i vezi.
Ochii tăi nu bat pân-acolo. Poate că i-oi fi văzut tu pe-atunci când mai erau mai jos, la nivelul ochilor tăi.
Acum, însă, nu mai e de tine asta. Tot ce poți face este să încerci să treci repede, să nu le stai în cale.
Vor cădea, căci toți cad la un moment dat.
Mereu este unul acolo, un fel de Bolovan mai mare, cam așa cum ar fi și la oamenii de rând, Șeful, altfel spus. De el sunt agățați alții, mai mici, dar mult mai mari ca tine, furnica de pe jos.
Dacă nu treci repede, te taxează! Așa cum Statul îți cere taxe de câte ori te prinde, așa și bolovanii îți cer tot un fel de taxă. Să nu te sperie, îi spun cotizație, dar tot aia e, tot acolo se duce.
În Neant.
Atât că nu e Neantul tău.
E al lor și doar al lor.
Bun, vei zice, și ce se poate întâmpla?
Știu și eu ce să zic?…
Mai nimic nou. Așa a fost și-așa va mai fi oriunde curge râul acesta mititel.
Mereu vine un timp când ei, cei de Sus, nu se pot agăța nici de vârf, nici unul de altul.
Și-atunci se prăvălesc în Vale, mai mereu peste tine, care plătești de fiecare dată.
Sigur că tot în apă ajung, tot ea îi spală, ca de obicei, și-i duce la vale, odată cu ea.
Eugene Matzota 