ALTCULTURE MAGAZINE●64●12/2022●De ziua mea
De Eugen Matzota
Îți place? VINO CU NOI!
Asociația ECOULTOUR – OAMENI, FAPTE, IDEI – RO46INGB0000999911598179, ING Bank, RO21BTRLRONCRT0287053901, Banca Transilvania
Vine-n viață un moment când trebuie să faci o recapitulare și s-o iei de la capăt. De obicei, e absolut omenește să-ți amintești de prostiile făcute. Ca să vezi, ele-s mai multe decât marile realizări care ți-ar putea schimba viața, cum spun vânzătorii de iluzii numite ”dezvoltare personală.”
Unul dintre momente este Anul Nou, când, odată cu schimbarea numărului, simți că acum e momentul să devii mai bun. Mai deștept știi și tu că nu se poate.
Celălalt este legat tot de un număr, acela al vârstei. Mai puțin decât de Anul Nou, așa este, dar tot ai vrea să schimbi ceva. În bine, dacă se poate, că prostii ai tot făcut!
Cam așa gândesc și eu, că om sunt și, ar mai fi ceva… Da, așa este, am făcut multe alegeri nepotrivite graficului de dezvoltare personală. Unele din smerenie sau, mai degrabă din modestie exagerată. Altele, le-aș adăuga una câte una la prostiile ce mi-au pigmentat viața de artist, ca să găsesc o scuză la repezeală.
Păi, ce poți crede despre cineva care-n ianuarie 1990 era deja redactor-șef al unui ziar care apărea când ”Cațavencu” era doar la al doilea număr, pentru ca, doar două luni mai târziu, să abandoneze tot pentru un proiect personal realizat abia 27 de ani mai târziu?
Credeam, după Decembrie 1989, că se vor călca turiștii străini în picioare să vină la București. Nici nu-mi trecea prin minte că turiștii nu vor veni, ci vor fi aduși. Și nu din alte țări, ci din Valea Jiului.
Ar fi trebuit să bănuiesc asta când căutam tipografie în primele luni ale lui 1990 și, chiar în locul unde fusese portretul tovarășului Nicolae Ceaușescu, trona acum cel al urmașului său. Zâmbetul era altul. Modul de prostire era și el diferit, dar avea același efect: ”Noi muncim, nu gândim!”
Și, deși eram publicat aproape zilnic pe prima pagină din ”Libertatea”, am căzut în mirajul Apple, alegând să fiu cel care face paginarea și nu mai scrie decât foarte rar.
Am avut și perioade mai adecvate, să zicem, când făceam ACUM cu Stelian Tănase sau INDISCRET cu Liana Cojocaru, dar am ajuns să paginez FLACĂRA.
Atunci, a venit la mine un amic, un francez cu o revistă importantă și m-a invitat seara la cârciumă, că așa se discută lucrurile mai serioase. Și, ca să vezi ce-mi propune el: să fac o emisiune economică la un post TV în vogă, deși abia înființat.
Modest, de cele mai multe ori când nu era necesar, am refuzat: nu mă consideram potrivit! Una dintre probleme era că aveam plete, că nu degeaba-mi spuneau prietenii ”Zulufi,” dar m-a asigurat că se poate ascunde asta.
Atunci, în marea mea prostie de om cinstit, i-am spus că nu făcusem ASE-ul, cum să fiu potrivit?
Și el a râs cu poftă, căci nu văzuse așa ceva în viața lui. Am râs și eu, că mă simțeam ușurat: scăpasem!