Tag: România

Cum am scos primul număr din revista BUNĂ ZIUA

Cum am scos primul număr din revista BUNĂ ZIUA

De Eugen Matzota

Eram la finele anului 1989 și începutul anului 1990 și legătura mea cu presa nu era chiar de ici, de colo. Prietena mea, Zella, era șefă de cabinet la noul ziar ”Libertatea” și cunoșteam îndeaproape lumea de-acolo. Desigur, și cei care fuseseră până în 21 decembrie 1989 activiști pe tărâmul ziaristicii ai organului oficial de presă al Comitetului Municipal PCR București mă cunoșteau.
Atât că acum situația se schimbase și nu mai eram privit cam de sus și cu condescendență, ca de la ziaristul de nădejde al PCR la pletosul care nu înțelegeau de ce nu fusese tuns încă de organele de miliție. Nici vorbă! Acum, de exemplu, cel care fusese secretarul de partid, deci omul de bază al PCR, încerca să-mi explice mie, la o masă la hotelul de vizavi, că el n-avea nicio vină, că a fost forțat, că tot trebuia cineva să fie secretar, și tot așa…

Amintiri pentru viitor

Amintiri pentru viitor

De Claudiu Iordache

Și, pe neașteptate, îmi vine din memorie o frază simplă dintr-un roman al lui Rebreanu. Scriitorul ardelean încheie o carte de patimi și suferințe cu gândul că  soarta se hrănește cu viața oamenilor, cu indiferența unor cauze mai adânci.

Unele mici probleme ale unor oameni mari

Unele mici probleme ale unor oameni mari

De Eugen Matzota

Mai mereu am spus asta și o repet: noi, românii, suntem parcă blestemați.
O spune și Cioran mereu, o spune și Țuțea.
Degeaba…
Acest popor, indiferent în ce grup de elite s-ar aduna, tot umil este!
Aici, elitele nu au cumva sensul de vreo adunare de einșteini sau eminești, dacă mi-e permisă această licență scriitoricească.

Atenție, cad bolovani!

Atenție, cad bolovani!

De Eugen Matzota

Există un semn de circulație care te atenționează că treci printr-un loc periculos, unul unde te poți trezi îngropat sub pietrele sau bolovanii ce cad peste tine.
Cam așa cum e Patria…
Mai criticăm, mai zâmbim,
cu gura strâmbă,
mai scuturăm oameni și moravuri, bune, zice-se.

Filmul “Decembrie 1989” într-o singură imagine

Filmul “Decembrie 1989” într-o singură imagine

De Eugen Matzota

Revoluție, lovitură de stat, alte variante, după cum poate fiecare să înțeleagă sau după cum vrea să manipuleze, cam asta înseamnă decembrie 1989 după 30 de ani.
Cei care n-au trăit acele zile se uită la imaginile de atunci și văd mulți oameni, multe cadavre, multe tancuri puse exact ca la paradă, ca să ia ochii civililor și să dea bine în poză, probabil, clădiri distruse de minți bolnave, plasate sub diverse caschete de care n-ai voie nici azi să te atingi.
De exemplu, cel care s-a jucat cu tot Sibiul în acele zile, pentru că i-a dat cineva garnizoana pe mână, și din cauza căruia au murit oameni și au fost distruse clădiri.

De ce n-ar putea fi România o Mare Putere balcanică

De ce n-ar putea fi România o Mare Putere balcanică

De Eugen Matzota

Am publicat în numărul din iulie 2019 al revistei de cultură ”ALTculture” un articol cu un titlu incitant pentru unii, deranjant pentru alții, și tot așa, cu reacții care mai de care mai interesante.
Altfel spus, prin provocarea lansată, mi-am atins scopul de a stârni puțin mai multe furtuni neuronice la nivel de capete luminate.
Intitulat ”România, Mare Putere balcanică?”, articolul începea astfel: